.poate mai adaug ceva rânduri și în alte zile.

Începuturile sunt mereu clare, ca și intențiile de fapt. Greșesc? În absolut contrariu, am dreptate și mi-o pot argumenta. O femeie simte, vede și prevede viața cu bărbatul pe care-l are-n față. Fii sigur, cel puțin la nivel de opțiune, știm direcția evolutivă în relația cu tine - bărbate. Cineva din noi doi e mai puternic și avem doar două opțiuni: ne tragem pe orizontal ori vertical, și de abia la pat ne ajungem. Femeile numesc asta simplu: cineva, de gen masculin, e capul și cealaltă e gâtul. 

Mmm... felul vostru de a fi - Bărbați! Atât de irezistibili vă observăm! Și ai noștri ochi vă dezbracă, la fel de subtil, însă, dezbrăcat rămâine doar gândul, doar gândul despre tine, bărbate. Suntem și noi cointeresate în chestii primitive, evidente, dar știm a camufla profesionist și poate-ai crede că avem capu-n nori când de fapt stăm bine pe pământ. Să ne iertați politica femenină! Ce păcat să avem eleganța-n ADN și chiar inevitabil de potrivit că ne joacă-n favoare pe alocuri. Da! Profităm și noi, și o facem a dracului de bine! Să ne mai scuzați și asta: suntem înnebunite de propria frumusețe și vă molipsim când mai avem un chef de vorbă- două sau un păhărel. Dar stai puțin, că... nu suntem pe atât de rele, nu toate din al nostru clan. Mai avem și sentimente. Ceva banal și omenesc, 10 sentimente în contrast pe o noapte de un m2. De la o dragoste cu ochii dilatați până la "Și, mă rog, unde toată noaptea ai umblat?" e un pas, un pas cu mărimea 38-39, al nostru standard. 

Singurătate

https://www.youtube.com/watch?v=mC4KmNVJ0kw
Acompaniază lectura cu acest audio,
Mulțumesc.

Ne atrag gândurile triste când suntem singuri, nu ai observat? Poate că e doar unul din momentele de coincidență: lipsa de oameni și prezența a câteva minuțele libere pentru cugetări... poate că-i ceva mai mult decât atât... încă nu știu la sigur, de aia contez pe răspunsurile tale. Tu la ce gândești când ești singur? Ai fost vreodată singur? De fapt, cum e singurătatea? Oare nu tot la alți oameni ne fug amintirile și senzațiile, și oare nu continuăm să fim online printre alții de pe facebook când suntem, de fapt, singuri? Mulți afirmă că singurătatea e un feeling, o stare temporară, și au dreptate. Pentru cineva singurătatea reprezintă doar o senzație, eu aș zice că-i mai mult ca un virus cu diferite perioade de adaptare în corpul gazdă și efecte asupra stării de spirit, din păcate, incurabile. Și dacă e să nu complic, singurătatea ar fi ceva atât de universal încât îi realizezi începutul doar după ce ia sfârșit. Alții spun că singurătatea e un mit și la fel au dreptate. Niciodată nu suntem singuri în absolut. 

De ce zic așa și de ce pare a "turnatul apșoarei" precum era generația mea învățată să facă la comentariile literare la limbă? 

Fiecare copilaș se lasă aruncat în apă de mai multe ori, când e învățat să înoate, doar pentru că a memorizat că-l va scoate tata de la fund în caz că se îneacă. Înainte de a dezvălui ceea ce era bine îngropat în ale mele gânduri trebuie să știi că, probabil, fac parte din lista de oameni care au fost la fundul apei știind a înota destul de bine și au experimentat singurătatea în câteva din ale ei sensuri existente. Am temut de singurătate, ca mai apoi să aleg să fiu singură, mai târziu, am fugit de la singurătate, însă în direcție greșită... și... încă nu am acceptat singurătatea, totuși omul are nevoie de o speranță. Până la urmă de ce fugi de aceea dai. Nimic nu apare sau reapare în viețile noastre dacă nu depunem un efort, poate am eșuat la capitolul acesta. Să vedem deci...

2D: Dedicație și Distanță

Deseori îmi aduc aminte de Micul Prinț și vorbele sale despre responsabilitatea pe care o avem față de cei pe care i-am îmblânzit. Ce-o mai fi și asta și ce poate avea cu singurătatea?

"Înseamnă a-ți crea legături." 

"A-ți crea legături? "

"Desigur! zise vulpea. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine, și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi pentru tine, fără seamăn în lume."

Dacă ai lecturat cartea lui Saint-Exupery, probabil cunoști că Prințul avea o floare pe planeta sa. O floare îmblânzită, una singură, una deosebită pentru Mic, una de care era responsabil, una de care s-a legat. Una identică cu altele, dar, care se simțea bine în prezența Micului Prinț. Deopotrivă, noi, procedăm cu semenii. Ne expunem și îi expunem riscului de singurătate. Îmblânzim fără să ne dăm seama și ne dedicăm celor care se dedică nouă. Depunem un sens aparte în oamenii pe care îi alegem să fie aproape. Alegem doar când suntem aleși. Idealizăm. Cea mai specială persoană pentru tine, nu reprezită nimic pentru mine. Cel mai iubit om de mine, are zero influiență asupra ta. Și e destul de bine să fie așa. Crede-mă. Nu dai greș lipindu-te de cineva. 

Înainte de a ne lăsa îmblânziți și a îmblânzi - suntem singuri. Cel puțin asta am clarificat. Cu toții avem loc liber pentru îmblânzit. Până la urmă, realizăm cât de singuri suntem sau am fost, doar după ce umplem acel gol. 

Ce se întâmplă după?

3L într-un shot

Avem o necesitate în această viață - să ne regăsim. Și credem disperat în regăsire. O asortăm și confundăm cu locul liber pentru îmblânzire. Avem goluri și căutăm să le acoperim, însă, 3 l nicidecum nu încap într-un păhărel de shot-uri. Teoretic, turnând 3 l într-un shot riști să beai doar 50 ml. Restul se revarsă, și, mai apoi, ai de stat cu cârpa-n mâină. N-ai de cât să încerci. Fii gata să depui un efort mai mare și să rămâi cu același efect. Sper să mă explic corect, nu sunt barman și nu-i nici un iz de alcool. Vorbind de regăsire, nu vreau să-ți diminuez volumul sufletului numind-ul shot. Îți dai seama că termenul presupune implicarea a doi componenți: TU și Găsire. N-ai nevoie de mai multe elemente, însă le adaugi. La fel, ar fi isteric de greșit să dai vina pe lipsa de oameni când te simți singur. Și poate ar fi nebunește să te umpli cu alți oameni când, de fapt, ca să nu fii singur, ai nevoie doar de tine însuți.  

Probabil ai observat că suntem mereu în căutare a ceva sau cineva. Și dacă nu mereu, atunci  cu pauze scurte în lungi intervale de timp. Poate că nu știm a ne opri. Mai mult ca atât, căutăm să ne regăsim în alți oameni. Să fi avut oare un sens acest research? Se spune că atragem ceea ce suntem, că observăm în oameni ceea ce reprezentăm. 

"Și totuși ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă...
-De bună seamă! i-am răspuns eu.
Și Micul Prinț adăugă:
Ochii însă sunt orbi. Cu inima trebuie să cauți."

În acest moment, aș spune puțin altfel: Cu inima ÎN inimă trebuie să cauți. Fuga de singurătate nu garantează împlinire. Un păhar prea mic nu cuprinde așa de multă apă, însă poate fi exact suficient pentru tine. Şi e foarte important cu ce decizi să ți-l umpli. Cred că nu ți-ar fi plăcut, nici ție, să faci parte din cei 3 l revărsați în zădar. Totuși, uneori, e cazul să ne-nchipuim ce simt semenii noștri ca să înțelegem că totul de ce ai avea nevoie ca să ai loc la o masă cu ei, e un shot. Doar atât. Un shot printre alte shot-uri -  așa se asigură ... 

Puterea

Unde-s mulți puterea crește? Toți pentru unul, unul pentru toți? Chiar ar fi de folos să-ți aducă aminte cineva că nu suntem mușchetari. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar mulțimea nu are nimic de a face cu puterea. Poți fi ore-n șir în coadă la un miting, eveniment care, de regulă, adună multă lume, iar soarta să-ți fie decisă de cel din vârful statului. Mulțimea înseamnă contradicție. Mulțimea înseamnă tu, eu, ei, și într-un final noi, care, avem în comun doar denumirea "noi" - oameni. Și dacă-ți pare a fi absurd ce spun, să știi că ai dreptate. Privind cele de sus cu capul în jos, doar în acest caz, vezi mulțimea drept totalitate de indivizi puternici. Individul, la singular, ar părea a fi puternic? Și te-ntorci din nou la început de text, căci, unde-s mulți indivizi, sunt multe puteri, iar multe puteri aprind multe contradicții, iar contradinția nu-i altceva decât slăbiciune. Compromisul ar fi putere. Compromisul ar înzestra mulțimile de societăți cu putere. Când a fost ultima dată când ai optat pentru unul? 

Să-ncercăm acum.

Ai alege să fii singur și puternic ori în rând cu toți și să prinzi putere de la gândul că nu ești unicul așa?

C-ar mai fi cineva ca tine...

Compromisul nu constă în categorizare. Nu e nimic despre separare și e mult despre contopire, comasare, unire. Cu toate acestea, mai e și despre prezervare. Prezervarea individuală. Chiar și stelele purtând toate, cu mândrie, denumirea "stea", strălucesc diferit. 

Henryk Sienkiewicz în "Fără ideal" spunea: 

"Cine nu știe prin sârguință să strălucească ca soarele, poate măcar să sclipească pentru o clipă, ca un meteorit." 

Chiar dacă, soarele le mișcă pe toate, a fi mult mai grav să-ncetească cerul, stelele și noi. Iar cerul e și el un compromis. E singurul, e unicul și are putere. Și o are atât timp cât există componentele sale mai mici - noi. Să nu fi cunoscut noțiunea de societate, cât de singur era să fii? S-o lăsăm clar aici. Puterea și singurătatea merg pas în pas. Noi însă, suntem lipsiți de acest privilegiu. Privilegiu de a fi singuri și a merge concomitent cu cineva în același pas. Uităm de compromis și, într-un final, mereu alegem să nu fim singuri și credem că asta ne scade din putere. Însă, nu lipsa singurătății îți ia din putere, tu te lipsești de putere de dragul singurătății. 

Schimbări. 

https://www.youtube.com/watch?v=xPGREQvK-dQ

Actualizările în viață, potrivnice celor digitale, nu oferă opțiunea de a salva informația de pe dispozitivul cotidian- existență. Unii pronunță „schimbare” cu mândrie egoistă relaționată cu evoluția, alții o văd drept opțiune pesimistă de evadare din propria societate și continuarea aceluiași trăi sub alt unghi. Marea diferență între a lua decizia independent și a fi împins în altă „apă”, când de fapt doar ai înmuiat un picior, ne oferă oare și posibilitatea de revenire la trecut? Ne mișcăm spre alte maluri crezând în soarele, pământul și atmosfera mai prielnică pentru trai, însă incertitunea realiilor ne urmărește drept umbra omenească. Mii de întrebări te ghidează spre alt scop, sute de gânduri te ajută să-l realizezi neștiind dacă aspectul imaginat coincide cu realitatea. Din păcate, cele dorite și auzite nu s-au suprapus cu realitatea niciodată, iar dezamăgirea nimicește orice așteptare gigantică. 
Pleci dintr-o „apă” limitată socotind că vei descoperi „oceanul”, dar realizezi că ai fost aruncat în același loc, doar că acum ești printre alți oameni. Și-ai plecat din propria inițiativă, ai lăsat în urmă absolutul, ca să începi o nouă viață. Dezastruos este momentul de trecere, în care simți lipsa de aer și prieteni, dar te scufunzi din nou în acțiune și se uită totul.. Unii uit de tine, ce e inevitabil pentru cotidian, căci ești bun doar când ești util, alții te așteaptă să revii, uitând că înzestrat tu ești cu putere suficientă pentru a continua traiul de sine stătător.  Dintr-o perspectivă, doar să gândești „oare cum ar fi DACĂ...” ori să începi a descoperi instantaneu în propria experiență acel „oare”, justifică nemărginit meritul cuvântului încercare. 

Incert, te-am așteptat până la zori de zi.. ca într-un final.. să-mi ștergi absolutul cuvîntului „sfârșit”. Surprinși am rămas pe veșnicie, pasionați de dor și nebunie, uniți de suflete și gânduri, goi și singuri prin adâncuri,  ne admirăm de dimineață până la apus și e ciudat la noi - ramâne tot mai mult de spus. Asalt până la ceruri, asalt de emoții și trăiri, căzute abundent și brusc- mulțumesc cuvintelor dozate pur -firesc. M-ai păzit până la momentul potrivit, acum permite mie să-ți ofer dulcea mea favoare... să-ți intr-un jocul omenesc, joc dea viața și culoarea, unde regulile sunt abstracte, iar cuvintele devin îndată fapte.

 https://www.youtube.com/watch?v=aqsL0QQaSP4

https://www.youtube.com/watch?v=pvT7mDwZ7Hw

Nothing ever rests the same except what you decide to keep forever.

Ține minte copilă, mereu să ai timp pentru tine. Într-o lume poluată de egoism, fii deosebirea-n majoritate, chiar dacă toți s-au predat uitării.
 Din coasta lui Adam ești măiestrită, steriotip devenit istorie. Cine a spus că firea-ți este mai neputincioasă? Ai avut curajul să te-ncrezi în astfel de cuvinte, fii bună, tu, acum, și ieși din umbre mii. Îndreaptă ochii spre realitate, simte-ți felul de a fi. Ai devenit jertva cronologiei, sau te-ai depășit în timp? Umilința las-o celor fără cap pe umeri, tu fii ca tine, versiunea cea mai bună. Concentrează-ți puterile și simte unicul fapt valoros în propria-ți soartă - TU, Femeie.

Semnificativ.
Mereu de o părere: Mai puternic decît gîndul nu-i nimic pe lume, el ucide și tot el renaște.
Greșeala firească a omenirii sunt urechile, care aud cuvinte printre cuvinte. Adevaratul sens străbate perceperile prin tăcere, aceasta nicidecum percepută la auz, există doar în liniște totală.

Acel moment.

Și-ajung într-o seară cînd aud inima-n piept lipindu-se de coloana vertebrală... într-un ritm, firesc, frumos, dar cu o cauză gravă. Poate îi pare acum trist într-un singur colț întunecat să bată, cu speranța ca-ntr-o zi lumina sa o vadă... să fi fost în locul ei acum, aș înceta orice mișcare. Și-ajung în fiecare seară la un moment de criză emoțională... cînd nervii te las pradă gîndurilor proaste - parazitare. Acel moment... care se repetă-n fiecare seară.